Am pornit dimineata, pe 1 mai, drumul spre Galati si Braila. Am facut un ocol pe la pamanturile familiei, in Casimcea. Drumul a fost ok, copilasii cumintei, ceva emotiii cu raul de masina al Anei, cu voma prin simpatie a lui Robert, dar ok. Am ajuns cu bine, initial la Buni, la Braila, apoi la mamaia, la Galati. Pana la urma, s-au adunat foarte multe ore de mers cu masina, am ajuns la Braila pe la ora 15.00. Declar copii cumintei!
Ne-am odihnit si ne-am adunat fortele, iar pe 2 mai am pornit spre Hanu Conachi, la tataitzul nostru drag. In cateva clipe, i-am umplut curtea cu copii, cu jucarii, cu galagie si inima cu bucurie. A urmat o zi intreaga cu joaca cu picioarele goale, cu aleragt prin curte, gradina, vaduri, cu nani-nani la umbra in casa, spre seara ne-am intors cu praf pana in ochi la Galati.
Zilele urmatoare le-am petrecut mergand colo - colo, ne-am plimbat prin Galati, am fost o zi la Buni din Braila, iar de Paste, de la mic la mare, tot familionul s-a imbarcat si ne-am prezentat din nou la curtea lui tataie, cu oua, cu cozonaci, cu fripturici si salate, Am petrecut aceasta sarbatoare in familie, familie extinsa, cu veri, verisoare, cu buni si mamaie, cu tataie, cu tusha Geta si nenea Costel, cu Carmen, Tina, Mona, Daria... cu multa veselie si galagie. Am facut si o excursie la padurea din Hanu Conachi, o rezervatie naturala superba, copiii au alergat cat i-au tinut picioarele, mai ales Ana, pentru care isi stabilise limina = orizontul! Si a alergat spre el cat a putut ea! Superbe momente!
Cum am zis la inceput, a venit, a trecut! Instantaneu! Mult prea repede, afurisit de repede! Dar am inima plina! Am reusit sa facem si anul asta sarbatoarea pascala cu bunicul meu ce mi-e drag ca ochii din cap, cu toata familia. Generatii impreuna, cele mai dragi fiinte din lume, impreuna intr-o zi superba de primavara/vara, cu talpi goale, cu mirosuri de lalele si salcam. Mi-am incarcat bateriile si inima!
