Ana (2 ani, 10 luni).
-Ana, ce inseamna apple?
-Apple e atunci cand ti-e sete si baum apa, mami!
luni, 4 noiembrie 2013
miercuri, 2 octombrie 2013
Noi activitati sportive
Cam de o saptamana Robertel frumusel merge pe bicicleta fara roti ajutatoare, sambata trecuta am avut un moment din acela inaltator, din ala care topeste sufletul pufos al unei mamici, cand l-am vazuut venind prin parc, spre locul de joaca unde eram cu Ana, asa echipat, casca, manusi, mergand fara rotile ajutatoare, alaturi de tati, un fel de Me & Minime :) Felicitari, pui scump!
Tot cam de o saptamana, tot Robertel baiat frumusel merge la o noua sala de inot, la Aqausport, pe Satul francez. A avut deja 2 sedinte, merge cu tati, si face aproximativ ce vrea si cat vrea, fara presiuni inutile, pentru ca, keep in mind, trebuie sa fie nitel sport, nitel inot, dar mai multa distractie, voie buna.
De sambata amandoi au o mare bucurie, a venit mamaia lor si profitand de o vreme ultra mega cainoasa si de niste virusei rataciti pe la noi prin casa, au o minivacanta, pe care o savureaza din plin.
Tot cam de o saptamana, tot Robertel baiat frumusel merge la o noua sala de inot, la Aqausport, pe Satul francez. A avut deja 2 sedinte, merge cu tati, si face aproximativ ce vrea si cat vrea, fara presiuni inutile, pentru ca, keep in mind, trebuie sa fie nitel sport, nitel inot, dar mai multa distractie, voie buna.
De sambata amandoi au o mare bucurie, a venit mamaia lor si profitand de o vreme ultra mega cainoasa si de niste virusei rataciti pe la noi prin casa, au o minivacanta, pe care o savureaza din plin.
O zi mica pentru omenire, o zi mare pentru noi
Ziua care ne poate schimba cursul vietii, noi speram in fine, macar la un moment dat. Ziua care poate schimba cursul domol al vieti noastre in patru, de la Bucuresti, caldurica obisnuitei, rutina asa cum e ea...
Azi tati are nu unul, ci doua interviuri pentru Comisia Europeana, dap, The Brussels one, dap.
Nu stiu cum va merge si ce finalitate va avea ziua de astazi, nu stim nici cum va curge viata in uratoarele luni daca va avea finalitatea dorita de noi.
Stiu doar ce simtim, ca e ceva greu si apasator, pe care ne-am fi dorit sa nu trebuiasca sa-l facem.
~to be continued~
Azi tati are nu unul, ci doua interviuri pentru Comisia Europeana, dap, The Brussels one, dap.
Nu stiu cum va merge si ce finalitate va avea ziua de astazi, nu stim nici cum va curge viata in uratoarele luni daca va avea finalitatea dorita de noi.
Stiu doar ce simtim, ca e ceva greu si apasator, pe care ne-am fi dorit sa nu trebuiasca sa-l facem.
~to be continued~
duminică, 15 septembrie 2013
Mica si mare
Mai bine zic grupa mica si grupa mare, ambele incep azi.
Desi, tehnic vorbind, nu am avut vreo intrerupere, doar pentru concediul familiei de 3 saptamani si un recent concediu medical de o saptamana, puii reincep gradinita. Incepe anul scolar (gradinar) 2013-2014.
Ana a absolvit grupa baby si incepe grupa mica, Robert incepe si el grupa mare, pe care eu o consider ultima de gradinita adevarata, la anul, fie ca va fi clasa zero sau grupa pregatitoare, lucrurile vor incepe sa devina serioase, din pacate.
Ma uitam la ei, inainte sa ma ridic din pat, s-o iau spre cafeaua de dimineata, doi copii buni, numai o privirea asupra fetelor lor adormite este un balsam ce ma unge pe suflet. Robert a crescut atat mult, ma uit la el, apoi ma uit la Ana, Robert era de varsta ei cand ea s-a nascut... s-a schimbat atat de mult in acesti 2 ani si 7 luni. Da, in structura e acelasi, un copil foarte bun la suflet, iubitor de tot si toate, poate prea sensibil, poate timid, dar a inceput sa stie sa se comporte, sa ne arate ca putem avea incredere in el. S-a apropiat foarte mult de tati in ultimul timp, ne face declaratii amandurora, ca suntem prietenii lui, comorile lui speciale , iar Ana e comoara lui mica, speciala. Nu este niciodata zgarcit in a zice te iubesc, reticent in a primi tone de imbratisari, saruturi, te iubescuri.
Ana...ea e altceva! Este incredibil de diferita ca personalitate, desi, structural seamana cu Robert, aceeasi caldura umana, lipiciosenie, bunatate. Insa, e o tornada, un vulcan... este foarte greu sa tii pasul cu ea, recunosc ca de multe ori sunt infranta in incercarea de a o tine cuminte, nu cuminte-cuminte, ci in siguranta, mereu alege calea cea mai periculoasa, ea pe tobogan se da pe burta, cu capul inainte, ea nu poate merge, ci alearga, cum a resit aseara sa-i rupa pielea genunchiului, pe sub colanti... n-o sa stiu niciodata! Probabil, in timp ce scriu asta, se pregatesc pentru plecarea la gradinita, ea isi papa lapticul cu miere si banana, Robert painea cu rumeneala, cu unt si miere. Cred ca Ana se distreaza la gradinita mai mult decat el, saptamana trecuta o intrebam daca e fetita mea mica si scumpa si ea imi zicea ca e a lu doamna Cati, dupa o saptamana am reusit sa obtin un a lu mami si-a lu Cati.
Desi am sa recunosc, nu e foarte usor cu ea, la varsta asta, dar e geniala si bestiala! E innebunita dupa roz, chiar si ochii ei sunt roz, daca o intrebi ce culoare au ochii ei. Tot ce e roz e E roz? E pentru mine? E uimitoare cum se adapteaza la Robert, desi el e mai mare, dar o stimuleaza atat de mult ca ea nu are sansa sa nu fie la nivelul lui. Asculta Scoala ursilor cu el, cu mare interesc, ea e Jackie - Ana, ursulica nazdravana de acolo.
Cam atat pentru acum!
A, si am scapat de pampers! Bravo Ana!
Desi, tehnic vorbind, nu am avut vreo intrerupere, doar pentru concediul familiei de 3 saptamani si un recent concediu medical de o saptamana, puii reincep gradinita. Incepe anul scolar (gradinar) 2013-2014.
Ana a absolvit grupa baby si incepe grupa mica, Robert incepe si el grupa mare, pe care eu o consider ultima de gradinita adevarata, la anul, fie ca va fi clasa zero sau grupa pregatitoare, lucrurile vor incepe sa devina serioase, din pacate.
Ma uitam la ei, inainte sa ma ridic din pat, s-o iau spre cafeaua de dimineata, doi copii buni, numai o privirea asupra fetelor lor adormite este un balsam ce ma unge pe suflet. Robert a crescut atat mult, ma uit la el, apoi ma uit la Ana, Robert era de varsta ei cand ea s-a nascut... s-a schimbat atat de mult in acesti 2 ani si 7 luni. Da, in structura e acelasi, un copil foarte bun la suflet, iubitor de tot si toate, poate prea sensibil, poate timid, dar a inceput sa stie sa se comporte, sa ne arate ca putem avea incredere in el. S-a apropiat foarte mult de tati in ultimul timp, ne face declaratii amandurora, ca suntem prietenii lui, comorile lui speciale , iar Ana e comoara lui mica, speciala. Nu este niciodata zgarcit in a zice te iubesc, reticent in a primi tone de imbratisari, saruturi, te iubescuri.
Ana...ea e altceva! Este incredibil de diferita ca personalitate, desi, structural seamana cu Robert, aceeasi caldura umana, lipiciosenie, bunatate. Insa, e o tornada, un vulcan... este foarte greu sa tii pasul cu ea, recunosc ca de multe ori sunt infranta in incercarea de a o tine cuminte, nu cuminte-cuminte, ci in siguranta, mereu alege calea cea mai periculoasa, ea pe tobogan se da pe burta, cu capul inainte, ea nu poate merge, ci alearga, cum a resit aseara sa-i rupa pielea genunchiului, pe sub colanti... n-o sa stiu niciodata! Probabil, in timp ce scriu asta, se pregatesc pentru plecarea la gradinita, ea isi papa lapticul cu miere si banana, Robert painea cu rumeneala, cu unt si miere. Cred ca Ana se distreaza la gradinita mai mult decat el, saptamana trecuta o intrebam daca e fetita mea mica si scumpa si ea imi zicea ca e a lu doamna Cati, dupa o saptamana am reusit sa obtin un a lu mami si-a lu Cati.
Desi am sa recunosc, nu e foarte usor cu ea, la varsta asta, dar e geniala si bestiala! E innebunita dupa roz, chiar si ochii ei sunt roz, daca o intrebi ce culoare au ochii ei. Tot ce e roz e E roz? E pentru mine? E uimitoare cum se adapteaza la Robert, desi el e mai mare, dar o stimuleaza atat de mult ca ea nu are sansa sa nu fie la nivelul lui. Asculta Scoala ursilor cu el, cu mare interesc, ea e Jackie - Ana, ursulica nazdravana de acolo.
Cam atat pentru acum!
A, si am scapat de pampers! Bravo Ana!
vineri, 26 iulie 2013
Ne pregatim de vacanta
Draga jurnalule,
Nu ti-am mai scris de mult, dar sa stii ca am petrecut zile frumoase, mai exact weekenduri frumoase in familie.In fiecare saptamana am facut ceva, ba o piscina, ba o plaja cu lac, ba o Mogosoaie... ba o ziua mea, cu prieteni dragi si pici la piscina.
Azi ne pregatim de plecat in concediu, in vacanta copiilor, Robert deja si-a invitat educatoarele si pe Dna. Dana sa mearga cu noi, e foarte incantat si abia asteapta sa rupa rutina, sa nu mai mearga zilnic la gradinita.
Asadar, facem bagaje, mergem o spatamana la mare, apoi o saptamana la tara, la tataitul nostru drag si inca o saptamana impartita intre Braila si Galati.
Abia astept ca puii sa redescopere marea, stiu ca o iubesc si ca le e dor de anul trecut!
Ana creste atat de frumoasa si atat de frumos, cred ca am facut ceva bun intr-o viata anterioara sa primesc asa o fetita! E dulce, acum rade contagios, acum se incrunta si te cearta si-si pune mainile in sold Hei, tu m-ai lovit la degetelul meu! , acum ma strange cat poate de gat si ma pupa... O iubesc ! Multumesc!
Robert...mamaaaa..e uns baiatul asta cu toate alifiile! El iti face declaratii de te pune in fund, stie sa exprime ce simte, de ce e crist, ce vrea... e foarte reconfortant sa afli direct d ela el. Iubesc 5 ani-ul!
Doamne ajuta sa fim sanatosi!!
Nu ti-am mai scris de mult, dar sa stii ca am petrecut zile frumoase, mai exact weekenduri frumoase in familie.In fiecare saptamana am facut ceva, ba o piscina, ba o plaja cu lac, ba o Mogosoaie... ba o ziua mea, cu prieteni dragi si pici la piscina.
Azi ne pregatim de plecat in concediu, in vacanta copiilor, Robert deja si-a invitat educatoarele si pe Dna. Dana sa mearga cu noi, e foarte incantat si abia asteapta sa rupa rutina, sa nu mai mearga zilnic la gradinita.
Asadar, facem bagaje, mergem o spatamana la mare, apoi o saptamana la tara, la tataitul nostru drag si inca o saptamana impartita intre Braila si Galati.
Abia astept ca puii sa redescopere marea, stiu ca o iubesc si ca le e dor de anul trecut!
Ana creste atat de frumoasa si atat de frumos, cred ca am facut ceva bun intr-o viata anterioara sa primesc asa o fetita! E dulce, acum rade contagios, acum se incrunta si te cearta si-si pune mainile in sold Hei, tu m-ai lovit la degetelul meu! , acum ma strange cat poate de gat si ma pupa... O iubesc ! Multumesc!
Robert...mamaaaa..e uns baiatul asta cu toate alifiile! El iti face declaratii de te pune in fund, stie sa exprime ce simte, de ce e crist, ce vrea... e foarte reconfortant sa afli direct d ela el. Iubesc 5 ani-ul!
Doamne ajuta sa fim sanatosi!!
vineri, 5 iulie 2013
Ana, stii ca esti fetita mare, asa-i?
Iubitica, stiu ca ai plans cam tare astazi, mai voiai sa stai aoclo, la san, adormita si incalzita, dar tocmai azi am inteles ca nu-ti fac prea bine, nu te ajut. Peste o saptamana o sa ai 2 ani si jumatate, esti fetita mare! Are mama o fetita mare si frumoasa!
Asa ca azi incercam, impreuna sa taiem legatura prin laptic, sa intarim si construim alte si alte legaturi, pentru ca asa cum suntem, suflet langa suflet, nu trebuie sa temem ca ne vom pierde vreodata.
Te iubesc mai mult decat pot scrie aici, in jurnalul nostru.
Update: Noapte 1. Plina de treziri, plansete, nervi, imposibil de calmat (am incercat s-o linistesc cum l-am linistit pe Robert, la intarcarea lui), nu a mers nimic.
Noapte 2. Cateva treziri, cred ca doua, si-a gasit metoda de calmare, imi zice prin somn mami, mi-e dor de titi!! si baga mana in san sau pune capul pe pieptul meu.
Noapte 3. Dormita aproape in totalitate, o singura trezire, s-a linistit singura foarte repede.
(prima noapte dormita complet dupa 2 ani si aproape 6 luni)
Noapte 4. Se trezeste de vreo doua or, cere titi, cauta cu gurita, mi se rupe inima de mila ei. Nu insista foarte mult, o linistesc, o pup si adoarme.
Perlute:
- Mami, mi-e dor de titi, e titi meu, e cadoul meu de la Mos Craciun!
- Hei, tu mi-ai furat titi meu ! (si jap o palma)
- ma controleaza cu trusa ei medicala la titi, s avada de ce s-au stricat, de ce au buba, imi face si cateva injectie, doar, doar se face bine.
Asa ca azi incercam, impreuna sa taiem legatura prin laptic, sa intarim si construim alte si alte legaturi, pentru ca asa cum suntem, suflet langa suflet, nu trebuie sa temem ca ne vom pierde vreodata.
Te iubesc mai mult decat pot scrie aici, in jurnalul nostru.
Update: Noapte 1. Plina de treziri, plansete, nervi, imposibil de calmat (am incercat s-o linistesc cum l-am linistit pe Robert, la intarcarea lui), nu a mers nimic.
Noapte 2. Cateva treziri, cred ca doua, si-a gasit metoda de calmare, imi zice prin somn mami, mi-e dor de titi!! si baga mana in san sau pune capul pe pieptul meu.
Noapte 3. Dormita aproape in totalitate, o singura trezire, s-a linistit singura foarte repede.
(prima noapte dormita complet dupa 2 ani si aproape 6 luni)
Noapte 4. Se trezeste de vreo doua or, cere titi, cauta cu gurita, mi se rupe inima de mila ei. Nu insista foarte mult, o linistesc, o pup si adoarme.
Perlute:
- Mami, mi-e dor de titi, e titi meu, e cadoul meu de la Mos Craciun!
- Hei, tu mi-ai furat titi meu ! (si jap o palma)
- ma controleaza cu trusa ei medicala la titi, s avada de ce s-au stricat, de ce au buba, imi face si cateva injectie, doar, doar se face bine.
Sfarsit de saptamana la Danes
... sau altfel zis, intr-un colt de rai, verde.
Puiul mare a fost racit cam tare, un virus urat care a dus la o suprainfectare a gatului, pe scurt 7 zile de antibiotic, dupa 5 zile de febra si rau. Asa ca am imapchetat si antibiotic si probiotic si am mers totusi in excursia la Danes, langa Sighisoara, platita de vreo luna, asa.
A fost o cura de aer curat ideala pentru el, perfecta si pentru noi toti.
Ne-am cazat la Hanul Dracula, undeva la vreo 4 kilometri de drumul national, de semnalul de mobil, de noxele masinilor, undeva in mijlocul padurii, al naturii. Cum ziceam, locul e incredibil, exista o curte, sa-i zic asa, iarba si libertate cat vezi cu ochii, loc de joaca, imprejmuit de custi de animale, porumbei, magar, caprioare, cerb, purcelusi, vacute... Am avut norocul sa mergem cu o trupa de prieteni dragi, fiecare cu copilasi, asa ca cei doi, R&A au avut cu cine sa se joae, sa alerge in voie. Aerul puternic, curat le-a dat pofta de joaca, de mancare, de somn, a fost un weekend minunat!
Pacat ca e atat de departe de Bucuresti, ma rog, 300 km, adica 160 km din Brasov, dar cam plin de serpentine, pentru ca e un loc unde ar trebui sa mergem mai des, pentru a ne umple plamanii cu aer bun, pentru a savura viata buna!
Puiul mare a fost racit cam tare, un virus urat care a dus la o suprainfectare a gatului, pe scurt 7 zile de antibiotic, dupa 5 zile de febra si rau. Asa ca am imapchetat si antibiotic si probiotic si am mers totusi in excursia la Danes, langa Sighisoara, platita de vreo luna, asa.
A fost o cura de aer curat ideala pentru el, perfecta si pentru noi toti.
Ne-am cazat la Hanul Dracula, undeva la vreo 4 kilometri de drumul national, de semnalul de mobil, de noxele masinilor, undeva in mijlocul padurii, al naturii. Cum ziceam, locul e incredibil, exista o curte, sa-i zic asa, iarba si libertate cat vezi cu ochii, loc de joaca, imprejmuit de custi de animale, porumbei, magar, caprioare, cerb, purcelusi, vacute... Am avut norocul sa mergem cu o trupa de prieteni dragi, fiecare cu copilasi, asa ca cei doi, R&A au avut cu cine sa se joae, sa alerge in voie. Aerul puternic, curat le-a dat pofta de joaca, de mancare, de somn, a fost un weekend minunat!
Pacat ca e atat de departe de Bucuresti, ma rog, 300 km, adica 160 km din Brasov, dar cam plin de serpentine, pentru ca e un loc unde ar trebui sa mergem mai des, pentru a ne umple plamanii cu aer bun, pentru a savura viata buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)