duminică, 16 iunie 2013

Unul in team building, restul in bonding...

S-a nimerit perfect! Tati avea programa de ceva vreme un TB in Bulgaria, weekendul ce tocmai a trecut; intial, imi era teama de un weekend singura cu copiii, partea de iesit afara la joaca, dar mamaia, ce a venit la ziua lui Robert, a ramas inca o saptamana, asa ca ... we were covered :)

A fost un sfarsit de saptamana perfect! Ne-am organizat foarte bine cu mancarea, curatenia, apoi am batut parcurile, dimineata pe cel de langa casa, unde e foarte placut dimineata, racoare si aer curat si dupa amiaza am mers la locul lor preferat, "La balerina", la Roata mare din Herastrau. Program de alergat in voie, de jucat cu nisip, cu mingea, cu baloane de sapun, cu creta colorata,  cu trotineta (chiar daca nu aia "oz", pe care si-o doreste Ana).

Robert a prezentat-o pe mamaie copiilor, "ea e mamaia, bunica mea, care se topeste dupa mine!" Mamaie ne-a ajutat mult de tot, a alergat, s-a jucat, ma uit la ea si-mi doresc sa aduc si eu, peste ani, atata bucuie copiilor si nepotilor cat aduce ea. Spre seara, cand am inceput sa le zic ca mamaie va pelca la Galati, la serviciul ei, incercand sa pregatesc terenul, Robert s-a intristat foarte tare, ca el vrea s-o tina aici, ca nu vrea sa o lase sa plece singura, ca ii emila de ea singurica la Galati.

Ieri a cazut si dintisor nr. 2, ne-a ajutat mamaie, a cazut foarte usor, asa ca azi noapte ne-a vizitat Zana Maseluta, care a luat dintisorul si a lasat 2 masinute mici.

Cat despre Ana, pentru ca zilele trecute a cam suferit de dorul meu, am tinut sa-i umplu paharutul ei,  am dragalit-o, ne-am jucat maxim, ne-am pupat si rasfatat cat a vrut. Ma topesc ca inghetata cand imi spune Ubita meaaa!!!!

Cam asta fu raportul de vikend, cand a ajuns din Bulgaria, tati a venit si ne-a luat din parc, am fost impreuna la Cocosatu' , unde toti 5 am papat, mici, cartofi si pulpite la gratar.

joi, 13 iunie 2013

Testare de karate - here goes nothing :)

Cred ca dupa vizita la Jandarmeria romana, mi-a incoltit in cap ideea  unui sport de genul karate-lor; analizat beneficii, analizat locatii, sensei si purces la o sesiune de testare, cu sensei Nobuyuki Nukina, la Pescariu Sports&Spa. 
Duap ce ne-am prezentat in fata senseiului, l-a preluat pe Robert la o sesiune de antrenament de o ora si jumatate, mami nu a mai avut acces [zbang]. Am tars cu ochiul, insa, pe la o usa crapata, si am facut ca Robert facea frumos acolo miscarile cerute, impreuna cu ceilalti copii din sala. L-am asteptat sa iasa, moment in care sensei a zis ca Robert nu e inca pregatit fizic pentru antrenamentele de genul asta. E micut, a obosit si cum varsta ideala pentru a incepe karate ar fi pe undeva pe la minim 5 ani si jumatate, am zis ca reincercam mai in toamna. 
In masina, a zis si el ca e foooarte obosit, ca mai vrea sa mearga cand va face 8 ani :)
Asa ca mai asteptam, mai incercam.

karate Robert: to be continued...

duminică, 9 iunie 2013

Cinci ani de Robert - best time of my life!

Mami, deci acum am 4 ani si maine o sa am 5 ani? Daaa, puiule! Da, puiule! Da! Cinci ani! Adica, peste doar doua ore varsta de patru ani se va termina? Ma loveste asa o tristete, o nostalgie, o intrebare: oare cum va fi 5-ul? Pentru ca la 4 ani, Robert a fost minunat! A crescut, fizic, dar mai ales mental, simt ca din el a incoltit absolut tot ce am rasadit, bunatate, empatie, dragoste pentru orice fiinta, dragoste pentru surioara lui, rabdare si curiozitate pentru a descoperi lumile dintre cele doua coperte cartonate si multe altele.

Am proiectat in capul meu sarbatorirea zilei lui de nastere mult asteptata, fix in jurul lui, al placerilor si bucuriilor lui de copil. Tortul cerut a fost o masina albastra, am fost foarte mandra de cum mi-a iesit, el la fel o masina albastra si in ea este tort!!?? Pronoza meteo mi-a stricat un pic planurile, ca voiam sa mergem la masinute, carusele &co la Terra Park, dar cum au anuntat ploaie torentiala pentru duminica, nu am mai fost acolo. Am mers dimineata la un loc de joaca, cu masinute, trenulete din AFI Mall, s-a dat in ce a vrut el, surprinzator nu asa multe :)

Dupa nani, suflat in tort si pus dorinta (o casa adevarata), am mai mers la un loc de joaca, unde el si sorelina au tras o portie de zbenguaila cat i-au tinut  baierele, am plecat franti, transpirati, dar fericiti.

O partea absolut emotionanta a fost legata de cadouri, el a cerut, acum ceva timp in urma, o masinarie de plastelina, un aparat de inghetata de la Play Dough; noi i l-am promis cadou de ziua lui, dar l-am cumparat de atunci, sa fim siguri ca nu dispare de la raft. Cu cat se apropia ziua lui, cu atat ne amintea noua si lui mamaie de masinaria de plastelina, de unde s-o luam si tot asa. In seara de 8 iunie, s-a culcat cu gandul ca dimineata va fi ziua lui, va face 5 ani si va primi cadouri. Meditativ, imi aminteste iar de faptul ca jucaria lui ar putea fi luata de altcineva de la Carrefour, de pe raft. Nu am putut rezista si i-am spus ca masinaria lui il asteapta deja in sufragerie, sa se trezeasca, sa fie ziua lui. Ca masinaria e deja aici! Ce a urmat.... e greu sa cred ca intr-un sufletel asa micut poate incapea o fericre asa mare, o bucurie si o emotie enorma! Mai, vorbesti serios? Nu pot sa cred! Voi, voi, ma fericiti atat de mult! Va iubesc pe toti!

Cateva perlute de baiat de 5 ani:
  • Mami, nu mai vreai sa mai mergi la serviciu! La vesnica mea explicatie, ca avem nevoie de banuti, imi spune: Mami, nu mai e nevoie de banuti, ca uite, am toata colectia de LEGO.
  • Robert, daca te supara Ana atat de mult, uite, i-o putem da lui David, cand vine la noi, pentru ca el isi doreste o surioara si nu are. Vrei? Nu, mami, nu vrea, David sa mearga sa-si ia alta de la spital!
  • O perla de Ana, ca e prea tare s-o uit: eram afara in ploaie (frumos moment, cu gecute de ploaie si cizmulite), copiii se jucau cu melci, Ana ii canta unul melc Melc, melc, codobelc! Apoi, contrariata ca nu iese din casuta, da sa-l arunce, zicand: Nu merge, e stricat!
Cateva amintiri:





vineri, 7 iunie 2013

1 iunie la Jandarmeria romana

Draga jurnalule, 

Vad ca am inceput sa scriu lunar, din pacate. Zic "din pacate" nu pentru ca fac economie a harului meu, ci pentru ca ar fi multe de scris, povestit, amintit...

S-o luam intr-o ordine, ziua de 1 Iunie - Ziua Copilului: am vrut sa mergem sa vada Robert, in principal, si Ana  masinile de politie, de pompieri, cainii politisti, in cadrul unor evenimente special organizate in ziua asta. Dar, primim un pont de la un bun prieten si ajungem la baza sportiva a Jandarmeriei, un enorm loc verde, rpesarat cu diverse "accesorii" pe care jandarmii romani le folosesc la antrenamente - unul doua avioane vechi, un tren, niste tramvaie si autobuze dezafectate de pe vrema lui Pazvante Chioru'. A fost paradisul pentru cei doi pici, R&A au testat cam tot ce se putea testa, cu exceptia tirolienei, und eurcai vreo 2 etaje cu un nene jandarm, cu casca si echipament si apoi coborai...ei, acolo Robert nu a servit. Si-l inteleg, cumva. In rest, Robert s-a jucat cu un istet caine politist, Ana a refuzat politicos, agatandu-se de gatul lui tati, dar Robert l-a tinut de lesa, i-a dat treat, a facut poze cu el. Nu o sa fac remarci despre cine tinea pe cine de lesa, ok?

Ne-am plimbat cu duba jandarmeriei, bleah..urate senzatii!! Robert a testat jeep-ul, cu statia, m-am auzit strigata in toata baza "mamiiiii!!!!"

Au alergat, s-au catarat, au "pilotat" avionul, au cons=dus autobuzul, trenul, tramvaiul.... nu a ramas ceva netestat! A fost o zi superba, eu una nu-mi amintesc de cand nu m-am mai simtit asa bine. Am plecat la ora 13.00 fix la ora cand s-a terminat programul "zilei deschise".

In rest, ne pregatim pentru ziua mare de duminica, vom face 5 ani, "nu ne vom mai teme de tunete si fulgere", nu vom mai plange aiurea, vom fi cu totul si cu totul alt copil. Pregatim un tort masina, o zi "Robert", din pacte o s aploua, strica planul de Terra Park ..dar vedem, va fi bine!