Mica si mare

Mai bine zic grupa mica si grupa mare, ambele incep azi. 
Desi, tehnic vorbind, nu am avut vreo intrerupere, doar pentru concediul familiei de 3 saptamani si un recent concediu medical de o saptamana, puii reincep gradinita. Incepe anul scolar (gradinar) 2013-2014.

Ana a absolvit grupa baby  si incepe grupa mica, Robert incepe si el grupa mare, pe care eu o consider ultima de gradinita adevarata, la anul, fie ca va fi clasa zero sau grupa pregatitoare, lucrurile vor incepe sa devina serioase, din pacate. 

Ma uitam la ei, inainte sa ma ridic din pat, s-o iau spre cafeaua de dimineata, doi copii buni, numai o privirea asupra fetelor lor adormite este un balsam ce ma unge pe suflet. Robert a crescut atat mult, ma uit la el, apoi ma uit la Ana, Robert era de varsta ei cand ea s-a nascut... s-a schimbat atat de mult in acesti 2 ani si 7 luni. Da, in structura e acelasi, un copil foarte bun la suflet, iubitor de tot si toate, poate prea sensibil, poate timid, dar a inceput sa stie sa se comporte, sa ne arate ca putem avea incredere in el. S-a apropiat foarte mult de tati in ultimul timp, ne face declaratii amandurora, ca suntem prietenii lui, comorile lui speciale , iar Ana e comoara lui mica, speciala. Nu este niciodata zgarcit in a zice te iubesc, reticent in a primi tone de imbratisari, saruturi, te iubescuri.

Ana...ea e altceva! Este incredibil de diferita ca personalitate, desi, structural seamana cu Robert, aceeasi caldura umana, lipiciosenie, bunatate. Insa, e o tornada, un vulcan... este foarte greu sa tii pasul cu ea, recunosc ca de multe ori sunt infranta in incercarea de a o tine cuminte, nu cuminte-cuminte, ci in siguranta, mereu alege calea cea mai periculoasa, ea pe tobogan se da pe burta, cu capul inainte, ea nu poate merge, ci alearga, cum a resit aseara sa-i rupa pielea genunchiului, pe sub colanti... n-o sa stiu niciodata! Probabil, in timp ce scriu asta, se pregatesc pentru plecarea la gradinita, ea isi papa lapticul cu miere si banana, Robert painea cu rumeneala, cu unt si miere. Cred ca Ana se distreaza la gradinita mai mult decat el, saptamana trecuta o intrebam daca e fetita mea mica si scumpa si ea imi zicea ca e a lu doamna Cati, dupa o saptamana am reusit sa obtin un a lu mami si-a lu Cati.
Desi am sa recunosc, nu e foarte usor cu ea, la varsta asta, dar e geniala si bestiala! E innebunita dupa roz, chiar si ochii ei sunt roz, daca o intrebi ce culoare au ochii ei. Tot ce e roz e E roz? E pentru mine?  E uimitoare cum se adapteaza la Robert, desi el e mai mare, dar o stimuleaza atat de mult ca ea nu are sansa sa nu fie la nivelul lui. Asculta Scoala ursilor  cu el, cu mare interesc, ea e Jackie - Ana, ursulica nazdravana de acolo.

Cam atat pentru acum! 

A, si am scapat de pampers! Bravo Ana!