De cand mi-am schimbat programul, de la 8.00 la 16.00, mergand fara suflu si fara oprire, ajung acasa la 16.45. In general, copilasii dorm inca la ora aia somnicul de pranz. Ieri am bagat nasul in dormitor, sa-i vad, asa plina de dor cum eram. Si ce vad eu acolo? O bucata de fetita, toata invalusita intr-o pijama groasa de-a mea. Ea e copilul ce nu accepta sa o invelesti nici ..cu nimic!! Mama ma lamureste, ca cica asa adoarme ea in fiecare zi, se cuibareste toata in pijamaua mea, zice ceva de mami vine biciu si se culca. Of, asa tare m-a impresionat, Doamne ce sufletel mic si dulce! Puita mica, ce s-a adaptat atat de frumos, e fericita cu mamaie, papa bine, doarme si se joaca cu fratiorul, isi gaseste alinarea de dor in pijamaua mea! Adorabila mea, vorba lui Robert!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu